Amintiri din Școala mea
Interviu cu Răzvan Mătășel
- Pentru început, să le spunem cititorilor noştrii, câteva cuvinte despre tine.
Am început cu matematica, în școala generală și am continuat în liceu. Cel mai bun rezultat a fost Locul 2 la națională. Am continuat cu facultatea, Relații Economice Internaționale (ASE București) și am ajuns să lucrez în publicitate, mai exact în domeniul strategiei în comunicare. Și asta fac de 23 de ani. Ca strateg în publicitate am luat numeroase premii de eficiență, la nivel național și internațional. Am început să predau Strategie și în mediul universitar (SNSPA și Facultatea de Jurnalism). De 12 ani sunt antreprenor în publicitate și comunicare și coordonez și un Hub de Intreprinderi Sociale, (Afaceri de Bine).
- Poti face o paralelă între elevii din generaţiile anterioare, o analiză comparativă, între aceştia, cu cei din alte generatii? S-au schimbat elevii pe parcursul anilor?
Așa cum am menționat anterior, eu predau la Masterul de Publicitate și Reclamă (SNSPA) de aproape 20 de ani și văd cum se schimbă generațiile. Și, din nefericire, parcă în bănci sunt din ce în ce mai puțini elevi atrași de valorile corecte. Din ce în ce mai mulți dintre ei sunt superficiali și debusolați. Caută scurtături în viață. Eu nu cred în noroc și scurtături. Cred doar în muncă și perseverența de a-ți urmări visul.
- Ce părere ai despre învăţământul românesc?
Invățământul românesc este într-un proces de eroziune. Avem și noi, cei de la catedră vina noastră. Poate avem unele metode învechite, dar cred ca acolo unde se întâlnește dascălul pasionat de ceea ce face, cu elevul însetat de cunoaștere, pregătit să-și urmeze visul, succesul este garantat.
- Ce ti-a plăcut cel mai mult în Şcoala noastră?
Au trecut multi ani de atunci, dar ceea ce m-a călăuzit în viață este setul de valori dobândit în școala primară și generală, precum și în familie. Ca să vă raspund direct, mi-au placut oamenii de aici. Nu o voi uita niciodată pe Doamna invățătoare Anghel și pe Domnul Gherman, profesorul meu de matamatică,.
- Crezi că exemplele din afară, instituţii de învăţământ, cum sunt şcolile engleze, sunt indicate? Sunt scolile străine o alternativă superioara?
Eu cred în oameni, în dascăli cu vocație. Dar, putem învața și de la exemplele din alte țări. De exemplu, pentru Smaranda, (11 ani) și Ozana, (6 ani), fetițele mele, am cautat o școală unde să învețe bine și să capete și reflexe de viitoare antreprenoare.
- Consideri că, elevii din ziua de azi, sunt bulversaţi sau ajutaţi de tehnologie?
Și noi și elevii experimentăm ambele valențe ale prezenței tehnologiei în viața noastră. Poate că, este tot rolul scolii să canalizeze setea de tehnologie într-o direcție constructivă. Tehnologia va ocupa un rol din ce în ce mai important în viețile noastre. De exemplu, eu nu pot concepe viitorul fără A.I. (artificial intelligence).
- Ne poti împărtaşi elemente speciale din anii de scoala? Un moment memorabil, o situaţie aparte?
Eu am crezut în religia matematicii și imi amintesc cu multa emoție olimpiadele, concursurile inter-județene, cele județene, sau naționale. Lucram cu multă plăcere la matematică, nu ma obligă nimeni. Mă trezeam uneori și noaptea bucuros că am găsit soluția unei probleme de matematică.
- Ce sfaturi poti da tinerilor dascăli, celor care preiau ştafeta? Dar tinerilor învăţăcei?
Nu consider că, aș putea fi în măsură să pot da sfaturi dascălilor, dar cred că nu poți fi dascăl cu adevărat fără vocație, ori fără să iubești ceea ce faci. Tinerilor învățăcei, pe de altă parte, le pot spune că, în România, pot ajunge oricât de sus vor, dar numai dacă au valori solide și dacă fac lucrurile în mod corect, totodată dacă luptă pentru ideile lor și nu se opresc niciodată din a învăța.
Reporter – Prof. Iulia Claudia Popa
